Autor: Barbu Ștefănescu Delavrancea
Regie: SICĂ ALEXANDRESCU
Gen: dramă
Durată: 76'

„Apus de soare este o capodoperă a dramaturgiei poetice şi oratorice şi nu mai puţin o dramă de observaţie a tipicului, singura din literatura noastră în care toate aceste aspecte se unesc armonic." (Istoria literaturii române de la origini până în prezent, George Călinescu)

ȘTEFAN GAVRILOAIA - ALT CURTEAN
IOANA BULCĂ - ANCUȚA
LIVIU CRĂCIUN - BOGDAN/HATMANUL ARBORE
GEORGE CALBOREANU JR - BOGDAN/VORNICUL JURJ
AURORA ROMAN - BĂLAȘA
ADELA MĂRCULESCU - BĂLAȘA/REVECA
ALEXANDRU DEMETRIAD - BĂTRÂNUL HRĂMAN
ION HENTER - BĂTRÂNUL ȘTEFUL
CONSTANTIN RAUȚCHI - CLUCERUL HRÂNCOVICI
NICOLAE BĂLĂNESCU - CLUCERUL MOGHILĂ
CARMEN STĂNESCU - REVECA
ELVIRA GODEANU - DOAMNA MARIA
MARIA VOLUNTARU - DOCHIA
MARCEL ENESCU - DOCTORUL IERONIMO
ALFRED DEMETRIU - DOCTORUL KLINGENSPORN
MIHAI FOTINO - DOCTORUL ȘMIL
SANDA MARIA ULMENI - DOMNICA
MITZURA ARGHEZI - FIRA
EMANOIL PETRUȚ - HATMANUL ARBORE
CATIȚA ISPAS BERCEANU - HERA
DRAGA OLTEANU MATEI - ILEANA
EUGENIA DRAGOMIRESCU - ILINCA
VIORICA PETRESCU - IRINA/JOIȚA
SIMONA BONDOC - IRINA
ȘERBAN IAMANDI - JITNICERUL STAVĂR
VALERIA NACI - LISANDRA
GHEORGHE BULIGA - LOGOFĂTUL TĂUT
VALERIA SECIU - NEAGA
ILINCA TOMOROVEANU - OANA
DIDONA POPESCU - OLEANCA
MATEI ALEXANDRU - PAHARNICUL ULEA
GHEORGHE COZORICI - PETRU RAREȘ
NICOLAE BRANCOMIR - POSTELNICUL TOADER
MARIAN HUDAC - PÂRCĂLABUL ALEXA
MIRCEA COJAN - PÂRCĂLABUL COSTEA
VICTOR MOLDOVAN - PÂRCĂLABUL DRAGOȘ
ALEXANDRU HAȘNAȘ - PÂRCĂLABUL GRUMAZĂ
MARIN NEGREA - PÂRCĂLABUL NEGRILĂ
CONSTANTIN GIURA - PÂRCĂLABUL ȘANDRU
EMIL LIPTAC - STOLNICUL DRĂGAN
ALEXANDRA POLIZU - STĂNIȘOARA
BOGDAN MUȘATESCU - UN CURTEAN
GRIGORE NAGACEVSCHI - UN PIETRAR
GHEORGHE SÂRBU - VAMEȘUL CHIRACOLA
GHEORGHE CALBOREANU - ȘTEFAN CEL MARE
RODICA POPESCU BITĂNESCU - ȚUGULEA MOGHILĂ
NICOLAE PEREANU - VORNICUL JURJ

 

decor și costume: Mircea Marosin, muzica: Paul Urmuzescu, mișcare scenică: Angello Pellegrini

asistent regie: Victor Moldovan

„Dar în orice ipostază, în oricare din faţetele acestei personalităţi, Calboreanu ne comunică, limpede şi profund totodată, integritatea şi nobleţea umană a voievodului. Este una dintre cele mai im portante realizări interpretative din cariera actorului (dacă nu cea mai importantă) şi măiestria mijloacelor sale sce nice a căpătat o strălucire şi o consistenţă unică. Încruntarea unei priviri se destramă în căldura şi bunătatea discuţiilor „casnice”; de la netezimea hotărîrilor dornice de dreptate, trece la izbucnirile patetice, furibunde împotriva celor ce uită de ţară. G. Calboreanu are arta (şi ştiinţa) cresccndoului, care nu devine scop în sine, nu-şi pierde nici un moment punctul de plecare, nu-şi rupe rădăcinile, şi de aceea traiectoria rolului se conturează aproape palpabil, cu o marc intensitate emoţională.” Ion Cazaban, Teatrul nr 11, 1967