Autor: Eduard Radzinski
Traducere: Denisa Fejes
Regie: Dragoș Galoțiu; regia TV: Olimpia Arghir
Gen: comedie
Durată: 128'

Piesa spune povestea Aelitei, funcționară la o fabrică de spirt din Siberia, o femeie care se află în căutarea fericii de pe postura unei persoane care urăște bărbații, nici prea tânără să se lase cucerită prea ușor dar nici prea bătrână ca să fie singură.

VALERIA SECIU - AELITA
DAN CONDURACHE - SKAMEIKIN
MITICĂ POPESCU - FEDEA
CRISTIAN MOTRIUC - APOKIN
ANA MARIA BOBICOV - CABINIERA
ROMAN VISTRIAN - INSPECTORUL
MARIUS IONESCU - REGIZORUL
LIANA CETERCHI - LIDA
CONSTANTIN BĂRBULESCU - UN CHELNER

decor: Mihai Mădescu; costume: Doina Rîpeanu; scenografia Tv: Paul Isac; director de imagine: Beatrice Drugă; regia de montaj: Marga Niță; redactor: Ioana Prodan

asistența tehnică: Dan Laurescu, Sorin Popovici, Nicolae Caraiani; asistenți imagine: Dumitru Ion, Sorin Petrov, Paul Anghel, Costin Dumitrescu; mașinișt: Marian Stan; recuzită: Gheorghe Ciontu, Constantin Popescu; machiaj: Georgeta Radu; lumini: Mirică Stelică, Ilie Vasile, Marin Cimbru, Liviu Căciulescu, Marin Giurăscu; regia de studio: Zoe Bălan; montaj electronic: Virginia Stanca, Floarea Stavri, Cristian Grosu; sunet: Traian Banu, Radu Boeriu, Valeriu Lisken, Nicolae Ștefănescu; postprocesare: Emil Marinescu; ilustrația muzicală: Lidia Danciu, Mihai Bengeanu; imagine: Cristian Stoian, Mihai Nagy, Cristian Velciu, Aurel Andrei

„Obiectivul artistic al textului este de a oferi unei mari actrițe baza unui recital care să-i pună în valoare, într-o construcție unitară, disponibilitățile. Convenția teatrală funcționează din plin în spectacolul Teatrului Mic, în versiunea românească viu nuanțată a Denisei Fejes, realizat de Dragoș Galoțiu cu fantezie și vervă ce dau strălucire textului. În scenografia simplă și sugestivă a lui Mihai Mădescu, mizând pe jocul cortinelor și a unor panouri mobile ce marchează locul acțiunii și în costumele create cu umor de Doina Rîpeanu, sugerând prin detalii ironice caracterele personajelor, spectacolul se desfășoară dinamic pe fond muzical ironic-romanțios și cu o distribuție de calibru înalt.” Margareta Bărbuță, România Literară, 3 decembrie 1986

„Valeria Seciu e unul din actorii actuali în stare de asemenea minuni trebuia să nască pur și simplu personajul din pulbere, râsete și lacrimi. Și a făcut-o. Cu o scăpăătoare intuiție de artist autentic, aflând valențe de cuget și ramificații sufletești mult mai întinse de cum îi oferea rolul unei funcționare anonime la o fabrice siberiană de spirt, înșelată mereu de escorci sentimentali, clienți eterni ai pușcăriilor. A realizat-o pe această Aelita dintr-un aliaj prețios, a cărui cmpoziție e inanalizabilă: suferință, încredere câștigată greoi, sete de tandrețe, bucurie neașteptaă a frumosului, candoare, deznădejde, exasperare, generozitate, sarcasm inflamat de furii tulburi.” Valentin Silvestru, România Literară, 15 ianuarie 1987

„Apartinind marii tradiţii a literaturii ruse şi sovietice, între altele şi prin acea inconfundabilă marcă, dată de faptul că la mintea spectatorolui (sau a cititorului) se ajunge intotdeauna după ce mai intii s-a ajuns la sufletul lui, O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord de este in acelaşi timp o piesă prin excelenţă modernă, atit prin variabilitatea perspectivei din care sint privite personajele, cit şi prin tipul ei de construcţie, alveolară sau modulară, permiţînd regizorilor o mare libertate de mişcare in transfigurarea scenică a textului dramatic. Aşadar, pe de o parte, de o căldură sufletească şi de o înţelegere a sufletului uman tradiţionale şi specific ruseşti, iar pe de altă parte, de o atotcuprinzătoare viziune ironică, modernă şi europeană, surprinzindu-ne continuu prin meandrele autoreflectării ei...” Victor Parhon, Teatru, Nr 2, 1987