Autor: Petru Vintilă
Regie: CORADO NEGREANU; regia TV: Constantin Dicu
Gen: dramă
Durată: 76'

Povestea unei familii greu încercate, care locuiește în România anului 1933, perioadă în care a avut loc o mare criză economică.

CORADO NEGREANU - BUNICUL
ILEANA CERNAT - NORA
GELU NIȚU - NECUNOSCUTUL
LIANA MĂRGINEANU - MAMA
CORNEL DUMITRAȘ - BUBI
ADRIANA ȘCHIOPU - VETURIA
CONSTANTIN GHEORGHIU - TATĂL
GEO COSTINIU - TEOLOGUL
FLORIN DOBROVICI - ION
RADU GHEORGHE ZAHARIA - UN AGENT
ROMULUS DUMITRESCU - UN AGENT

decor: Eugenia Bassa Crîșmaru; director de imagine: Beatrice Drugă; regia de montaj: Emilia Andreescu; muzica de scenă: Ștefan Constantin Zorzor; redactor: Alexandra Orban

șef de producție: Gabriela Scârneci; asistența tehnică: Anca Preda, Georgeta Crăciunescu; lumini: Petru Englert, Marin Ciurăscu; montaj electronic: Atena Politis, Oana Gheorghe; sunet: Dan Banu, Dinu Rădulescu; mixaj: Cornelia Georgescu; regia de studio: Rafira Vlădișel; imagine: Constantin Trandafir, Mihai Ratcu, Cristian Stoian; ilustrația muzicală: Lucian Ionescu

„În noul spectacol, frapează acea lumină a înţelegerii care-i învăluie pe toţi membrii familiei Vanciu; aceştia îşi pun nădejdile in ciudatul Musafir, care, după înfrigurate şi prelungite aşteptări, soseşte, în sfârșit. Necunoscutul, căruia jocul lui Gelu Niţu îi acordă valoare de simbol, se situează în prim-planul montării, ca mesager al forţei capabile să transforme viitorul omenirii. Din vechea distribuţie, Corado Negreanu şi Ileana Cernat îşi menţin neştirbite calităţile remarcate în cronicile de la premieră, inclusiv in paginile revistei noastre. Într-o excelentă formă, cu o contaminantă poftă de joc, Corneliu Dumitraş sporeşte cu amănunte inedite strălucirea interpretării personajului Bubi. Ingenioşi, originali, Geo Costiniu şi Adriana Şchiopu realizează, cu spontaneitate şi haz, admirabile schiţe de caracter. O compoziţie vădind experienţă şi maturitate profesională a realizat şi Liana Mărgineanu în rolul Mamei, actriţa aducînd în sfera interesului, cu multă delicateţe şi discreţie, un personaj destul de şters. Constantin Gheorghiu a dat contururi sigure profesorului Vanciu, subliniind cu fineţe dureroasa umilinţă trăită de acesta. Cu o singură replică, spusă cu mult haz, unul dintre tinerii membri ai colectivului giuleştean, Florin Dobrovici, a schiţat chipul ordonanţei.” Valeria Duc, Teatrul nr 3, 1983