Piesa lui Ionesco este o metaforă alegorică a trecerii omului către moarte, în care sunt expuse frica, revolta, spaima, groaza pe alocuri, trăiri ale omului simplu în fața morții, o oglindă a preocupărilor autorului despre acest subiect.
„Constrâns să trăiesc un timp a cărui încheiere nu se întrezărea, într-un cătun ascuns din fundul unei văi, cu munți ce închideau zarea jur împrejur, izbuteam să lărgesc indefinit orizontul cel puțin cu închipuirea. Și mă împresurau cu...
