Autor: Grigore Ventura
Adaptare: Virgil Brădățeanu, Anca Ovanez Doroșenco
Regie: Anca Ovanez Doroșenco
Gen: dramă
Durată: 76'

Piesa „Curcanii” aduce un omagiu ostaşilor români din Războiul de Independenţă, cei care au cucerit redute, au repurtat victorii și le-au plătit cu viaţa. Eroii sunt ostaşii, până mai ieri ţărani: Ţarălungă, Şerban, căpitanul Coroiu, căpitanul Lupu. Autorul Grigore Ventura, martor al evenimentelor, surprinde faptele din diferite unghiuri: al soldaţilor, al ofiţerilor şi al femeilor care s-au dedicat îngrijirii răniţilor, al negustorilor sau al reporterilor străini. Grigore Ventura, critic dramatic reputat, muzician și dramaturg, a scris prologul și primele două acte ale dramei naţionale chiar pe front. La o masă de lucru improvizată în cortul căpitanilor de artilerie Gramaticeanu și Tomescu, reporterul de război Ventura a reuşit ca, printre relatările destinate gazetelor, să conceapă o amplă lucrare dramatică.

 

DINA COCEA - SOFIA ALBEANU
VALERIA SECIU - TINCA RADIANU
CARMEN GALIN - ADELA ALBEANU
JORJ VOICU - ȘTEFAN BACALOVICI
TRAIAN STĂNESCU - CPT. IORGU COROIU
DAN NUȚU - CPT. VASILE LUPU
VASILE NIȚULESCU - SRG. ȚARĂ LUNGĂ
SEBASTIAN PAPAIANI - SLD. STAN
MIHAI MEREUȚĂ - SLD. ION
JEAN LORIN FLORESCU - MAC CLEAN
DUMITRU ONOFREI - DR. CLEMENTI
ILEANA POPOVICI - SORA DE LA CRUCEA ROȘIE
ADRIAN PINTEA - NICU ALBEANU

decor: Vasile Rotaru, Ion Olaru; costume: Dumitru Georgescu, Eugenia Botănescu; muzica: Ștefan Zorzor; director de imagine: Edwiga Adelman; regia de montaj: Doina Anastasiu;  redactor: Ioana Prodan

șef de producție: Ecaterina Traicu; sunet: Marian Vlăsceanu; asistenți de regie: Dumitru Gheorghiu, Dan Mocănescu; montaj film: Doina Cruceru; operator film: Constantin Chelba; cameramani: Constantin Lungu, Micolae Modreanu, Alexandru Condurache, Alexandru Nemeș

„Adaptarea a urmărit să pună în valoare dominantele piesei lui Ventura, tot ceea ce am arătat mai sus că face meritul ei deosebit, procedind la reliefare prin reducţiuni, trecând peste scene mai puţin elaborate de către scriitor, peste momente cărora le lipseşte adincirea, într-o lucrare care — să nu uităm — are virtuţi, dar şi limitele reportajului dramatic, şi care se resimte, în structura sa literară, de pe urma promptitudinii cu care a fost scrisă. Hotărîtoare rămîn, însă, calităţile, pe care adaptarea pentru televiziune a avut prilejul şi a căutat să le pună în lumină.” Virgil Brădățeanu, Teatru, nr 5, 1977