Autor:
John Boynton Priestley
Traducere: Maria Petrescu
Adaptare:
Domnița Munteanu
Regie:
Domnița Munteanu
Gen: dramă
Durată: 67'
În nord estul Londrei, într-o seara de început de toamnă, în barul Trandafirul și Coroana se strâng câțiva oameni care, cu o singură excepție, s-au săturat de viață.
GEORGE CONSTANTIN - NECUNOSCUTUL
ILEANA PREDESCU - MĂTUȘA PECK
LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ - BERTHA REED
FLORICA DINICU - IVY RENALE
ADRIAN PINTEA - HARRY TULLY
ȘTEFAN SILEANU - EDWARD STONE
DRAGOȘ PÂSLARU - PERCY RENALE
MIHNEA DĂNEȚ - FRED NORTON
decor: arh. Gheorghe Constantin; costume: Elena Timonu; director de imagine: Beatrice Drugă; regia de montaj: Emilia Andreescu; redactor: Lucia Hossu Longin
asistența tehnică CAR 6: ing. Ioan Vascan, Cristian Cîrligeanu, Nucu Iorga; asistenți imagine: Liviu Popp, Dan Voineagu, Gelu Costache, Iuliu Tîrnăcop, Geo Ciortea, Marian Văsluianu; înregistrări magnetice: Eugen Teianu, Sergiu Arsenie; mașiniști: Gheorghe Roșculeț, Marian Văduva, Constantin Brăileanu; recuziteri: Nicușor Coman, Lucian Enache; costumiere: Ecaterina Ropotă, Constanța Tudor, Margareta Runcu; pictura: Mihai Barbu, Vasile Pană; Nicolae Crețu, Alexandru Popescu, Dan Zaica; machiaj: Adriana Popescu, Sorana Popovici; coafură: Gabriela Dima; lumii: Elisabeta Albu, Gheorghe Leoveanu, Cătălin Chivu, Ion Șchiopu; montaj electronic: Silviu Băbeanu, Cristian Grosu, Dragoș Smărăndescu, Florin Urlățeanu; postprocesare: Emil Marinescu; șef producție: Gigi Androne; asistenți regie: Zoe Bălan, Ion Lemnaru; sunet: Șetfan Boceanu, Ion Munteanu; ilustrația muzicală: Lidia Danciu; imagine: Gelu Crăciunescu, Nicușor Manoilă, Aurel Andrei, Mihai Nagy; imaginea auxiliară: Alexandru Doru Spătaru
„Mătuşa Peck („o femeie bătrână cu o înfăţişare neglijentă, un caracter acru, un trecut dubios”) este… aproape sinceră când spune: – „Nu sunt decât o bătrână nebună care i-a îngropat pe toţi cei pe care i-a iubit şi care ea însăşi e cu un picior în groapă. Sunteţi tineri, puternici, sănătoşi, ce vă mai trebuie? Sărmana mătuşă Peck! Ar trebui să fie şi ea sub pământ ca şi restul familiei. Să vedeţi când veţi fi bătrâni şi singuri şi când nimeni nu se va mai interesa de voi. Când veţi sta noapte după noapte fără să vină somnul şi hoitul ăsta putred să vă doară prin toate părţile… O, Doamne!, aş vrea să fiu moartă şi îngropată. Acesta este tristul adevăr.” Dar după primul pahar, chiar dacă adevărul vieţii ei rămâne valabil, atitudinea i se schimbă, iar veselia agonică a personajului este sinceră. Iată ce-i spune Mătuşa Peck lui Harry: – “Degeaba le vorbeşti acestor oameni, ei nu ştiu ce înseamnă să profiţi de viaţă.” Mariana Roman în yorick.ro, 2010