Autor: Jean Claude Brisville
Traducere: ION LUCIAN
Adaptare: Dinu Cernescu
Regie: Florentina Enache; regia TV: Dinu Cernescu
Gen: dramă
Durată: 86'

După înfrângerea lui Napoleon, doi oameni de stat Fouche și Tallerand, se întâlnesc la un supeu pentru a decide cum vor împărți puterea după exilul fostului conducător. Dat fiind că niciunul nu este de acord cu celălalt, negocierile care au loc între ei duc de fiecare dată la compromisuri care au ca recompensă puterea.

RADU BELIGAN - TALLEYRAND
ION LUCIAN - FOUCHE
NICOLAE IVĂNESCU - VALET
IOAN BĂTINAȘ - VALET

scenografia: arh. Adriana Păun; director de imagine: Beatrice Drugă; regia de montaj: Marga Niță; redactor: Alexandra Irimia

șef de producție: Nicoleta Tudorache; mașiniști: Dan Stanciu, Constantin Neagu, Dan Nicolae, Dan Popa; recuziter: Gheorghe Neagu; regia tehnică: Dan Benga; regia de platou: Dinu Viloiu; lumini: Ion Hornea, Ioan Cliseriu, Dominik Fekete, Ion Șchiopu; machiaj: Georgeta Radu Popovici, Luisa Ionescu; asistent sunet: Ștefan Gheorghiu; cameramani: Aurel Andrei, Lucian Banu, Mircea Georgescu, Felix Fărcuțiu; sunet: Radu Boeriu; editori imagine: Liliana Năstase, Rodica Vlad; postprocesare sunet: Tatiana Stoenescu, Radu Boeriu

„Dincolo de acest regal actoricesc, spectacolul de la Odeon este surprinzător și prin analogia adesea incredibilă, dintre perioada restaurației postnapoleonene și situația societății românești de după decembrie 1989, așa cum apare ea prin replicile dintre Talleyrand și Fouché, adică dintre diplomație și poliție. Aproape că mi-e și frică să mă gândesc la posibilele personaje din actualitate…” Sorin Holban, fnt.ro

„Duelul verbal al celor doi superprofesionişti ai scenei extrage esenţa relaţiei dintre personaje, dându-i toate nuanţele şi tensiunea dramatică necesare evoluţiei spectacolului. Se presupune că spectatorii ştiu că Talleyrand, împreună cu Fouche, l-a instalat pe tron pe Ludovic al XVIII-lea, deci nu suspansul contează, ci modul în care se realizează solidaritatea întru ticăloşie, de dragul viitorului luminos comun. Talleyrand a trecut de partea regelui. Fouche i se mai poate încă împotrivi. Dar dacă i se împotriveşte, poate pierde definitiv tot ce are. Dacă i se alătură acum, acceptă un rol subaltern. Confruntat cu această alternativă, el cântăreşte mereu ipoteticele avantaje şi pierderile sigure, iar Ion Lucian descrie şi exprimă în acelaşi timp agitaţia interioară a personajului şi calmul monden al negociatorului pentru care trădarea a devenit o a doua natură. Personajul interpretat de Radu Beligan îl domină prin origine, prin educaţie, printr-o mai nonşalantă asumare a cinismului. El are mereu iniţiativa şi punctează precis şi feroce. Dar niciodată definitiv. Chiar când acceptă târgui, Fouche nu este învins. Resursele lui de ticăloşie frustă sunt în continuare o ameninţare pentru proaspătul său aliat. Desigur, pentru caracterizarea performanţelor celor doi interpreţi ar trebui folosit cuvântul inteligenţă.” Magdalena Boiangiu, Teatrul azi, nr 2, 1996