Autor: James Goldman
Adaptare: Petre Bokor
Regie: Petre Bokor; regia TV: Silvia Ionescu
Gen: dramă
Durată: 110'

Regele Henry al II-lea își ține soția prizonieră pentru a putea petrece timpul cu amanta sa, Alais, fiica regelui Franței. Când Henry o eliberează pe soție pentru a-i cere divorțul, aceasta refuză.

CARMEN STĂNESCU - ALIENOR DE AQUINTANA
DAMIAN CRÂȘMARU - HENRY AL II-LEA PLANTAGENET
MEDEEA MARINESCU - ALAIS CAPET
GAVRIL PĂTRU - PHILIP CAPET
VLAD IVANOV - RICHARD
DRAGOȘ IONESCU - GEOFFREY
MARIUS RIZEA - JOHN

decor: Irina Solomon, Ion Olaru; director de imagine: Laurențiu Popescu; regia de montaj: Judith Georgescu

șef de producție: Cezarina Hărăbor; regia tehnică: Ozana Stănescu; asistența tehnică: Felicia Doboș, Marius Doboș; maestru de sunet: Dan Traian Banu; sunet: Bogdan Fusu, Adrian Răducă; VTR: Cristian Turturică; asistenți imagine: Romeo Tofili, Dragoș Popescu; traveling: Cristian Costache; lumini: Mihaela Sârbu, Ion Șchiopu, Florin Sava, Ion Cușeriu, Liviu Căciulescu, Mihai Zamfir, Claudiu Rusănescu, Teodor Cimbru, Florin Rădulescu; mașiniști: Marin Marin, Valentin Pavel, Răzvan Neacșu, Cristian Dumitru, Daniel Naie; recuzită: Petre Ghețu, Florin Bănică, Bogdan Zoană, Adrian Badea; tapițerie: Dumitru Ștucan, Marian Cojocaru, Romulus Constantinescu; costumieră: Elena Șerban; machiaj: Roxana Pletea; coafură: Silvia Băjan; regia de platou: Cristina Cantilli; imaginea: Dumitru Croitoru, Dragoș Ionescu, Gabriel Oprea, Cosmin Săndache, Mugur Cârligeanu, Cristinel Neagu; ilustrația muzicală: Cezara Rădulescu; asistent regie: Grigorița Rogobete; montaj: Mihai Moraru, Eugen Boteanu, Iulian Condea, Gabriela Mocanu

„Carmen Stănescu exprimă cu o rară putere de convingere contradicţiile sentimentale ce o animă, ura, de acum asociată cu o imensă patimă, ce-i aminteşte de tinereţe. Ştie că până la urmă va câştiga. Ştie, pentru că îşi cunoaşte foarte bine bărbatul, trezind în el cu abilitate şi ambiţia, şi ura faţă de copiii lui, aşa cum poate să cultive şi ura acestora, mai ales a lui Richard şi Geoffrey, faţă de tatăl lor. Are momente de slăbiciune, dar ceea ce domină este enorma ei energie lăuntrică. Un bun şi frumos rol pentru actorul Damian Crâşmaru la acest moment al carierei sale. Viziunea regizorală a lui Petre Bokor s-a axat pe interpreţi - după cum spuneam - şi pe încrederea în cuvântul rostit clar şi convingător, chiar dacă nu a fost un dialog menit să ducă la înţelegerea între eroi, ci la separarea lor categorică. A vibrat însă cuvântul în comunicarea către sală şi publicul a ştiut să recepteze mesajul spectacolului cu emoţie şi plăcere.” Ileana Berlogea, teatrul azi, nr 1 - 2, 2002