Autor: Vasile Voiculescu
Adaptare: Constantin Dicu
Regie: Constantin Dicu
Gen: dramă
Durată: 83'

De la curtea Bizanțului prințesa Irina se îndrăgostește de Ion Valahul. Acesta vine la curte însoțit de un alai de prieteni pentru a cere mâna frumoasei prințese. Sora împăratului crede că valahul complotează pentru a lua locul pe tronul împărătesc, așa că îi cere prințesei să nu se supună, iar aceasta comite o greșeală pălmuind-ul pe Ion în fața curtenilor. După ce valahul se retrage de la curte, Irina își dă seama de eroarea comisă și pleacă să îl regăsească pe Ion pentru a-și cere scuze.

DINA COCEA - DOICA
TOMA DIMITRIU - ION
DIANA LUPESCU - IRINA
DODI CAIAN RUSU - MĂTUȘA
IULIAN NECȘULESCU - PREOTUL
SILVIU STĂNCULESCU - DAN
TRAIAN STĂNESCU - UDREA PESCARUL
COSTEL CONSTANTIN - VALAH, PRIETEN CU ION
DORIN VARGA - VALAH, PRIETEN CU ION
MIRCEA CRUCEANU - VALAH, PRIETEN CU ION
VLADIMIR GĂITAN - VALAH, PRIETEN CU ION
CORNEL VULPE - HANGIUL
RUXANDRA SIRETEANU - HANGIȚA
ILEANA CERNAT - MARIA
DEM SAVU - SOLUL
ALFRED DEMETRIU - CURTEANUL
PAPIL PANDURU - ÎMPĂRATUL BAZILEU
ANA VLĂDESCU - ROMÂNCA DIN PĂDURE
SANDA GHICULESCU - CURTEANĂ
VIOLETA BERBIUC - CURTEANĂ
SIMONA NICULESCU - CURTEANĂ
EUGENIA ARDELEANU - CĂLUGĂRIȚĂ
DOINA URMACIU - CĂLUGĂRIȚĂ
SERGIU DEMETRIAD - VALAH, PRIETEN CU ION
ION CHIȚOIU- BOIER
NAPOLEON CREȚU - VALAH, PRIETEN CU ION
CONSTANTIN CONSTANTINESCU - VALAH, PRIETEN CU ION
ANATOL DUMITRESCU - VALAH, PRIETEN CU ION

decor: Valeria Stoleru; costume: Elena Șurubaru; muzica: Cornel Fugaru; director de imagine: Ovidiu Drugă; regia de montaj: Emilia Andreescu; redactor: Maria Spalas

șef producție: Nicolae Stănilă; asisteța tehnică: ing. Bernanda Marin, Margareta Ganea, Ion Anghel; montaj electronic: Stelian Iliescu, Flori Duță; lumini: Gheorghe Leoveanu, Dragu Dinulescu; sunet: Dan Cristian, Ion Holtea, Nicolae Tăbăcaru; machiaj: Ion Toma; ilustrația muzicală: Lucian Ionescu; regizor secund: Mircea Cruceanu; montaj film: Rada Călin; imagine film: Emil Hențiu; imaginea: Radu Popescu, Ștefan Mărăscu, Mihai Mitrache, Horia Cornescu; asistent decor: Paul Isac

„Doream să văd piesa Pribeaga, fie chiar în condițiile precare oferite de o adaptare, pregătit să întâmpin cu bunăvoință nu atât tăieturile de replică, inerente pentru a realiza un spectacol de o oră și jumătate dar și imixtiunile inevitabile când avem de-a face cu adaptări. Sigur, mă întrebam cu îndreptățită teamă, dacă tăieturile și modificările nu vor împieta asupra semnificațiilor piesei. Nu s-a petrecut așa. Piesa rămâne aceeași legendă a înnobilării țăranului dunărean prin căsătoria în spirit cu Bizanțul, același mit aș ispășirii păcatului trufiei femeiești și al răscumpărării prin iubire și devoțiune, lămurite prin grele încercări și vămi.” Constantin Radu Maria, Teatru, nr 4, 1979