Povestea rusească a doi oameni care învață să își dea jos măștile ca să își spună adevărul.

Autor: Alexandr Ghelman
Traducere: Tudor Steriade
Adaptare: Tudor Mărăscu
Regie: Tudor Mărăscu
Gen: dramă
Durată: 75'

El și Ea se întâlnesc întâmplător (sau nu!) pe o bancă în parc. Povestea rusească a doi oameni care învață să își dea jos măștile ca să își spună adevărul. Cu umor, cu afecțiune, cu emoție trăiesc intens cu speranța că vor regăsi iubirea.

CATRINEL DUMITRESCU - EA
EMIL HOSSU - EL

director imagine: Cristian Nicolau; regia de montaj: Dan Dumitrescu; redactor: Doina Teodoru

director de producție: Viorel Suciu; regia tehnică: ing. Călin Nicolae; asistența tehnică: Răzvan Matache, Eugen Popa, Aurel Negraru, Sorin Popovici; sunet: Anton Macovescu, Bogdan Hattingher; postprocesare sunet: Tatiana Stoenescu; sonorizare: Nistor Stoica, Ion Stroe, Liviu Radu, Petre Iacob; asistenți imagine: Alex Georgescu, Sorin Ionică, Eugen Grosu, Petre Sorescu; lumini: Dragoș Gheorghiu, Mircea Gheorghiu, Florin Dragomirescu, Cornel Mica, Cătălin Nicolescu; recuzită: Ilie Anda; mașinist: Sandu Moldovan; coordonator tehnic: Frantz Apostol; regia de platou: Ladislau Kalitzky; imagine: Cristinel Neagu, Radu Popescu, Mircea Filimon, Dragoș Ionescu; imagine beta: Cătălin Gabor; montaj: Daniel Popescu

„Emil Hossu şi Catrinel Dumitrescu realizează un cuplu irezistibil prin talentul, energia, credinţa şi maturitatea artistică de care dau dovadă. Acest dublu recital certifică încă o dată convingerea că cei doi merită din plin preţuirea publicului, dar şi a criticii. Spectacolul poartă semnătura regizorului Tudor Mărăscu şi este conceput în spiritul temperamentului rus. E de remarcat modestia cu care regizorul slujeşte textul, neîncercând să forţeze o viziune originală cu orice preţ, ci conturând cu simplitate o propunere perfect articulată.” Vera Naum, Rampa, 13-19 octombrie 1995

“Cei doi interpreţi reuşesc să construiască clipe de viaţă adevărate şi emoţionante. Fie prin întruparea stărilor afective şi a reacţiilor, nu de puţine ori contradictorii, fie prin delicata nuanţare a unor „ambiguităţi” sufleteşti, ne oferă un spectacol când sprinţar, când nostalgic sau fremătător, ca o primă ninsoare.” Gabriela Măgirescu, Tineretul Liber, 1995

„Un spectacol care trăieşte la cote înalte ale calităţii profesionale, cu clipe de emoţie şi viaţă adevarată construite de cei doi actori.” Mădălina Tulinescu, Revista Teatru.

„Lui Catrinel Dumitrescu şi Emil Hossu li se datorează momente de emoţie reală, de bună calitate, acelea în care nu anecdota primează ci autenticitatea trăirii, a comunicării unor adevăruri simple şi întotdeauna valabile.” Cristina Dumitrescu, Cotidianul, 1996

„Compoziţia scenică, filigranată, aparţine regizorului Tudor Mărăscu. A ritmat cu agerime mişcarea, a escamotat vulgaritatea, a înlăturat efectele lacrimogene, a valorificat din belşug umorul, a stabilit o relaţie strânsă de cuplu, eficace sub raport dramatic. Ambii actori vădesc a fi luat în serios comedioara. I-au dat sevă.” Valentin Silvestru, Curierul Naţional, 21 mai 1996