Casa mare este a Vasiluței Cimpoiaș, o văduvă care a început construcția acesteia înainte ca soțul ei să plece la război și să moară. Acum că și-a terminat singură locuința frumoasă, că fiul ei Arion e plecat la armată, vrea s-o ajute pe tânăra...
Piesa lui Ionesco este o metaforă alegorică a trecerii omului către moarte, în care sunt expuse frica, revolta, spaima, groaza pe alocuri, trăiri ale omului simplu în fața morții, o oglindă a preocupărilor autorului despre acest subiect.
