Mai multe scrisori anonime provoacă un monolog, ilustrat cu mai multe scene din viață, în care un solilocviu de idei despre propria existență a lui Galeriu Pop, șef de instituție, doresc să explice și să scuze caracterul său meschin.
Un text al anilor ’70 cu un mesaj care nu trecea de cenzură. Un puternic monolog despre mizeria vieții cotidiene, lanțurile păcatelor noastre, ale moralității și oportunismului.
