Autor: Anton Pavlovici Cehov
Traducere: Moni Ghelerter şi Radu Teculescu
Regie: Mircea Cornișteanu
Gen: dramă
Durată: 151'

Oameni obişnuiţi ca cei din „Unchiul Vanea” devin cu uşurinţă eroii unei drame. Vieţi ratate, tinereţi distruse, vise spulberate, iubiri niciodată împlinite… şi drumul greu spre resemnare. Toate personajele se consumă inutil într-un fel de destin închis, măcinate de ratări, revoltă, dezamăgire. Între râs şi plâns se citeşte răspicat întrebarea neputincioasă despre rostul şi sensul vieţii. Pentru ce trăiesc aceşti oameni? Ce îi susţine în lupta cu ororile unei asemenea vieţi? Munca până la epuizare, încrederea în Dumnezeu, cărţile şi vodca. „Unchiul Vanea" este singura dintre piesele cehoviene în care moartea nu apare. Nimeni nu moare, nimeni nu ucide pe nimeni, nimeni nu se sinucide. Toate personajele supravieţuiesc. Moartea este un fel de rezoluţie, o soluţie. Toată această tragedie, fiind absolut serioasă, este absurdă şi comică în acelaşi timp.

VALER DELLAKEZA – UNCHIUL VANEA
NATAȘA RAAB – ELENA ANDREEVNA
TUDOR GHEORGHE – ASTROV
DIANA GHEORGHIAN – SONIA
CONSTANTIN SASSU – SEREBREAKOV
LUCIAN ALBANEZU – TELEGHIN
IOSEFINA STOIA – MARINA
VIORICA POPESCU MIHAIL – VOINIŢKAIA

scenografia: Ștefania Cenean; operator şef: Bogdan Cojar; regia de montaj: Emilia Andreescu; redactor: Constantin  Paraschivescu

ilustraţia muzicală: Mircea Cornişteanu; montaj: Atena Politis, Sorina Teşileanu, Mihai Călinoiu, Cristian  Grosu; postprocesare sunet: Tatiana Stoenescu; Emil Marinescu; coafură-machiaj: Sanda Lican, Minela Zamfir; imagine: Dan Abagiu, Felician  Fărcuţiu,  Zomir Dimovici, Daniel Florea; asistenţa tehnică: ing. Ioan Vascan, Ioan Boca, Nicolae Iorga, Cristian Cârligeanu; asistenţi imagine: Nicolae Pîrgaru, Viorel Constantin, Dan Dumitrescu, Dan Voineagu; înregistrări magnetice: Gheorghe Bădoiu, Laurenţiu Raiciu; lumini: Ioan Gheorghe, Ilie Crăciunescu; maestru de lumini: Vadim Levinski; sunetul: Eugen  Teianu; regia de studio: Margareta Ghicică, Manuela Săvescu, Mircea Vărzaru; șef de producţie: Viorel Suciu

„Regizorul a reuşit să creeze impresia că personajele din Unchiul Vanea vorbesc şi vor vorbi la nesfârşit, ridicarea şi apoi căderea cortinei definind doar o secvenţă din acest neîntrerupt flux verbal.” Alex Ştefănescu, Revista „Teatrul”, nr. 9/1989