Spectacol preluat de la Teatrul Nottara.
Autor:
Molière
Traducere: Alexandru Dabija
Adaptare:
Alexandru Dabija
Regie:
Alexandru Dabija; regiaTV Domnița Munteanu
Gen: comedie
Durată: 93'
În absența taților, Octave s-a căsătorit în secret cu Hiacinte. Leandre s-a îndrăgostit de Zerbinette. La întoarcerea taților se pun la cale planuri de căsătorie pentru fii. Scapino, valetul lui Leandro, sare în ajutorul cuplurilor tinere. Apelând la strategii ingenioase, deghizări, înșelătorii, Scapino ajunge să rezolve toate neînțelegere. Finalul este o petrecere pe cinste în care toate personajele sunt fericite și împăcate. „Vicleniile lui Scapino” scrisă de Molière cu doi ani înaintea morții, rămâne piesa cea mai modernă din repertoriul clasic francez, iar Scapino personajul cel mai inteligent din piesele lui Moliere. El nu obtine beneficii de pe urma intrigilor sale, si nici nu le urmareste. Valetul devine Rege prin simpla sa inteligență, nu își propune decât să domine prostia, lipsa de imaginație, meschinăria celor din jur. Piesa lui Moliere substituie ierarhiilor create de societate, ierarhiile inteligenței. Fapt revoluționar pentru o societate ierarhizată. Prin libertatea de spirit Scapino ramâne un personaj original cu o nesfarșită bucurie de a trăi. Alexandru Dabija, autorul spectacolului, foloseşte comedia lui Molière ca pe un pretext pentru întoarcearea la matca originară a personajului principal, Scapino: commedia dell’arte. „Am urmărit să pun această piesă, mărturisea Dabija, și din convingerea că publicul care vrea să râdă, trebuie câștigat cu textele cele mai solide în materie. Ne-am ferit de efecte exterioare, de muzică, costume extravagante, care anesteziază gustul publicului și dau senzația că teatrul se face ușor și cu mijloace exterioare. Am vrut să atragem atenția asupra efortului creator al actorului. Este o cerință exprimată chiar de text.
HORAȚIU MĂLĂELE - SCAPINO
VALENTIN TEODOSIU - ARGANTE
VALERIU PREDA - LEANDRO
MIRCEA JIDA - OCTAV
VICTORIA COCIAȘ - ZERBINETA
ANCA BEJENARU - HIACINTE
CAMELIA ZORLESCU - NERINE
MIRCEA CONSTANTINESCU - GERONTE
GEORGE ALEXANDRU - SILVESTRE
scenografia: Sică Rusescu; director de imagine: Beatrice Drugă; regia de montaj: Emilia Andreescu; redactor: Mihaela Burda
regia tehnică: ing. Petrică Pașca; asistența tehnică: Marius Rogojan, Toni Stoican; sunetul: Ivan Alexandru, Gheorghe Niță, Dorin Mocanu; asistenți imagine: Dănuț Mareș, Alen Alexandrescu, Gabriel Damian, Ștefan Țuruică, Silviu Stanciu; lumini: Emilian Șerbănescu, Dumitru Motoacă, Mircea Gheorghiu, Cristian Meltzner, Cătălin Nicolescu; regizor tehnic: Marian Gheorghe; regizor studio: Mihnea Dăneț; ilustrația muzicală: Lidia Danciu; postprocesare sunet: Tatiana Stoenescu; editori imagine: Victor Slavu, Dragoș Smărăndescu, Mihai Rădulescu; cameramani: Mircea Grigoriu, Mircea Filimon, Aurel Andrei, Zomir Dimovici
„Spectacolul cu Scapino, realizat de Alexandru Dabija, cucrește prin finețea invenției comice, prin rafiramentul mijloacelor folosite, prin lipsa vulgarității… În spectacolul său, Dabija, îi ia lui Scapino plăcerea vie a jocului imaginației, acea vitalitate a trupului și-a sufletului prin care el supune tot ce e în jur, lăsându-i în loc un fel de tristețe, un soi de plicitic, de cinică lehamite.” Miruna Ionescu, Scânteia tineretului, 22 decembrie 1985
„Scopino, în interpretarea lui Horațiu Mălăele, este un amestec perfect de lentoare buimacă și viclenie ceea ce dă jocului său trăsături inconfundabile ale unei arte comice majore. Sunt scene antologice în acest spectacol, care îl au ca protagonist pe Horațiu Mălăele. Este ceva în fibra intimă a actorului care reverberează un comic substanțial și personal stârnind hohte uriașe de râs.” Marian Popescu, România literară, 19 decembrie 1985
„Horațiu Mălăele reușește acel joc dublu - cu un obraz către celalte personjae și cu celălalt către public, încurcând pentru a descurca, ajutâd pentru a pedepsi și pedepsind pentru a ajuta, totul cu acel savuros aer de nătăfleț adormit…. Un spectacol cum este Scapino e necesar, fie și numai pentru a ne releva proporțiile nevoii noastre de comedie." Tania Radu, Amfiteatru, 21 martie 1986