Piesa a fost preluată cu ocazia Galei Premiilor Uniter, Ediția a VI-a

Autor: Dumitru Radu Popescu
Regie: Ion Cojar; regia TV: Constantin Dicu
Gen: dramă
Durată: 115'

Povestea câtorva femei încarcerate, din perioada de dinanite de Revoluția Română din 1989, care duc nostalgia celor dragi de acasă.

LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ - MARTA
MARIANA MIHUȚ - CEZARA
ILEANA STANA IONESCU - CONTESSINA
RODICA POPESCU BITĂNESCU
TAMARA CREȚULESCU - LARISA
MARIA BUZĂ - SMĂRĂNDIȚA
TANIA POPA - SÂNZIANA

scenografia: Maria Miu; muzica: Mircea Baniciu; director de imagine: Cristian Nicolau; regia de emisie: Emilia Andreescu; redactor: Doina Teodoru

șef de producție: Viorel Suciu; regia tehnică: Traian Zecheru; lumini: Alexandru Dobrogeanu; sonorizare: Vasile Vasile; regia tehnică CAR 1: Adrian Năstase; asistența tehnică: Cătălin Georgescu, Iulian Preorocu; asistenți imagine: Cristian Novițchi, Claudiu Ilie, Iulian Enache; lumini: Sorin Vilău, Ștefan Camburcean; procesare sunet: Florin Tăbăcaru, Marian Vlăsceanu; regia de platou: Ladislau Kalizki; imaginea: Radu Popescu, Cristinel Neagu, George Leca, Cătălin Gabor; editori imagine: Silviu Băbeanu, Emil Bedreag

- Marele Premiu al Concursului Național de Dramaturgie Camil Petrescu, 1996
- Premiul de excelență pe anul 1997 acordat actrițelor Leopoldina Bălănuță, Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu, Gala UNITER, Ediția a VI-a.
- Premiul pentru Cel mai bun regizor, Ion Cojar, acordat de către secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) ediția a V-a, 1997
- Premiul pentru Scenografie, Maria Miu, acordat de către secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) ediția a V-a, 1997

 

„Rodica Popescu Bitănescu, pivotul acestui grup, construieşte sobru tipologia personajului - o femeie guralivă şi autoritară, nu imorală, ci în afara moralei. Singurul ei criteriu etic este supravieţuirea: a ei şi a familiei ei. Olga este un produs şi o cauză a sistemului pe care îl perpetuează fără a fi în strânsă legătură cu el. Comandând uciderea femeii care a înşelat-o însuşindu-şi toată prada după furt, ea nu procedează altfel decât mai-marii partidului şi Securităţii. Actriţa mânuieşte cu abilitate şuvoiul vorbelor, lăsând să se întrevadă esenţa animalia (nu în sens peiorativ) a personajului. Cele două tinere actriţe care o secondează, Maria Buză şi Tania Popa, comunică prin cântec cu armonia lumii; au o vitalitate irepresibilă, dincolo de morală şi de lege. Misiunea încredinţată de colega lor de muncă forţată este considerată un element dintr-un joc de-a viaţa şi de-a moartea pe care ele sunt oricând dispuse să-I mimeze. lnterpretele au o graţie firească, Maria Buză cântă nu doar bine, ci şi cu talent, evoluţia corală a grupului permite momente solistice care, chiar dacă nu sunt executate cu egală virtuozitate, beneficiază de aceeaşi investiţie de energie. Acest "grup electrogen" este racordat la misteriosul personaj interpretat de Tamara Creţulescu. La nivelul subiectului, ea este ţinta pe care o caută cele două fete la îndemnul Olgăi. Dar, după ce şi-a furat prietena, Larisa a făcut un schimb de locuinţă, în apartamentul ei s-a mutat o bătrână, vizitată de două prietene care de fapt o urăsc. Ele vor muri ispăşind altă vină decât cea pentru care sunt ucise din greşeală. Siluetă întunecată şi apăsat misterioasă, Tamara Creţulescu traversează scena povestind cu intonaţii calme, explicând în treacăt, retrăgându-se cu o clipă înainte de a deveni abuzivă. Un rol de serviciu, servit cu profesionalism. Paralel şi aparent fără legătură işi împletesc armonie nevrozele trei femei în vârstă, martori, actori şi judecători ai istoriei. Datele concrete sunt sumare şi sunt cele obişhuite din literatura lui D. R. Popescu: Marta - o fostă femeie aprigă, folosindu-şi puterea politică (multă, puţină, câtă o fi avut) în chip de capcană erotică, stăpânind bărbaţii şi pedepsind femeile care-i stăteau în cale. Leopoldina Bălănuţă compune exact amestecul de idealism tâmp şi dezamăgire lucidă, frustrarea femeii îmbătrânite şi resentimentele activistului politic care n-a reuşit să ţină pas cu marea politică. E rea şi jalnică în răutatea ei, e neputincioasă, dar ura îi redă puterea pierdută, e lipsită de sentimente, dar le mimează pentru a nu rămâne singură.” Magdalena Boiangiu, Teatrul Azi, nr 6 - 7, 1997