Autor: Ecaterina Oproiu
Regie: Cornel Todea
Gen: musical
Durată: 72'

Un domn și o doamnă pierd autobuzul care urma să îi ducă la locurile de muncă la oraș, astfel că sunt nevoiți să plece împreună pe jos. Pe drum, aceștia povestesc despre cum ar arăta viitorul ideal împreună, călătorind în același timp și în universul lor interior.

MONICA GHIUȚĂ - EA
FLORIAN PITTIȘ - EL
IOANA CIOMÂRTAN - DANA
LUCHIAN BOTEZ - TATĂL LUI
CRISTINA STAMATE - NADINE
MIHAELA MURGU - ACTRIȚA

costume și decor: Doina Levintza; coregrafia: Cornel Patrichi; director de imagine: Boris Ciobanu

șef de producție: Ernest Schwachter; consultanți tehnici: ing. Dorin Manolescu; Augustin Mosora; machiaj: Blanche Schuler; etalonaj: Nina Balea; montaj negativ: Bucura Onea; lumini: ing. Virgil Petrovici, Dragu Dinulescu; Gheorghe Suhard; asistent regie: Geo Berechet; regizor de platou: Nicolae Rădulescu; sunet: Ion Gheorghiu, Dan Cristian; muzica: Richard Oschanitzki; montaj: Lili David, Cristina Brătescu

„Sunt însă și multe metafore vizuale frumoase, precum scrânciobul în care se leagănă cei doi în pustiul scenei sau momentul cu mărul pe care Monica Ghiuță i-l întinde galeș lui Pittiș, prilejuind o replică ce provoacă o binevenită rupere de ritm, ca de atâtea alte ori pe parcurs (Povestea cu mărul nu se mai prinde). De altfel, distribuind această actriță pe care scena a persecutat-o în mod nejustificat, Cornel Todea repară ceva din nedreptatea care i-a făcut-o soarta. Cu părul ei proverbial până la călcâie, actrița abordează personajul cu cochetăria feminină vexată, pe care condițiile de viață le impun doctoriței de țară din piesă, dar pe care și-o reînvie în momente frumoase, cum ar fi masa improvizată pe podea. Pittiș e Pittiș, cu dezinvoltura lui imberbă, cu firescul prin care jocul său a cucerit publicul nu doar pe micul ecran. Ca unul care a făcut parte din echipa de pionieri ai Teatrului TV, Cornel Todea încearcă și în acest spectacol/film să-și urmeze vocația de inovator al tele-limbajului, trăgând cu ochiul la cuceririle mondiale în materie, ceea ce e, la urma urmelor, firesc. Filmul semnat împreună cu Boris Ciobanu rămâne, din fericire, un unic document al existenței publice a acestei piese, singura mărturie de la care, plecând, ne-am amintit că Turnul Eiffel e tot acolo. În istorie.” Doina Papp, revista22