Autor: Maxim Gorki
Traducere: Ema Beniuc
Adaptare: Sorana Coroamă Stanca
Regie: Sorana Coroamă Stanca
Gen: dramă
Durată: 122'

Piesa are la bază povestea unui conflict între generații, bazat pe ideologia veche tradițională, burgheză și cea nouă revoluționară, modernă, proletcultistă.

PETRICĂ GHEORGHIU - BESEMENOV VASILIEVICI
DINA COCEA - TATIANA VASILIEVNA
ȘTEFAN IORDACHE - PIOTR VASILIEVICI
TATIANA IEKEL - POLEA
COSTEL CONSTANTIN - NIL VASILIEVICI
DIONISIE VITCU - TATĂL LUI POLEA
DOINA TAMAȘ - AKULINA
FLORINA CERCEL - ELENA
BORIS CIORNEI - TERENTE HRISANOVICI
NICOLAE POMOJE - PERCIHIN
OLGA TUDORACHE - TVETAEVA
TAMARA BUCIUCEANU BOTEZ - ȘTEFANIA
NATALIA ARSENIE - IZABELA
CONSTANTIN DINESCU - SOȚUL IZABELEI
ELENA PETROV - VÂNZĂTOAREA
MIHAI DINVALE - ȚĂRAN
EFTIMIE POPOVICI - MEDICUL
PETRE NICOLAU - SERVITORUL

scenografia: Doina Levintza, Mircea Rîbinski; director de imagine: Edwiga Adelman; regia de montaj: Marga Niță; redactor: Ioana Prodan

„În fine, pentru mulţi dintre privitori, reluarea spectacolului Micii burghezi a fost  şi un prilej de a se reîntâlni cu nume mari ale teatrului românesc de odinioară. Petrică Gheorghiu care în rolul lui Besemenov tatăl e memorabil mai ales pentru felul în care îşi îngroapă tradiţionala bonomie pentru a ne înfăţişa un personaj retrograd, antipatic, de o tenacitate diabolică în privinţa convingerilor…burgheze. În fapt bogătaşul n-are bosă de burghez, el reprezentând goliciunea morală a parveniţilor, aceeaşi în toate timpurile. Dina Cocea îi ţine hangul în rolul mamei, într-o compoziţie care de la ticuri comportamentale la defecte fizice e studiată şi redată minuţios. Tatiana Iekel, această mare actriţă de dramă  de o mare fragilitate şi vulnerabilitate, dar şi de o nesfârşită poezie în glas, mişcări, cu un halou de mister rar, joacă nu doar un personaj tragic prin neputinţa de - şi găsi drumul în complicata lume din piesă, ci şi  ideea de fatalitate a destinului prin care piesa lui Gorki iese încă o dată din sfera socialului. Surprize ne rezervă şi Dionisie Vitcu, o apariţie lunatecă, stranie, venind parcă din mitologia rusească, şi Boris Ciornei, actor mai puţin răsfăţat de scenă dar cât de adevărat în rolul de resoneur cehovian din această piesă. Ştefan Iordache, slab şi cu plete, e aici în epoca marilor creaţii de tinereţe când la Nottara sau în filme îşi impunea carisma reprezentând actorul modern, eliberat de truvaiurile vechiului teatru. Un gros plan cu Florina Cercel demn de cărţile poştale, vorbeşte despre deja afirmatele vedete. Olga Tudorache încă pe scenă, ca şi mai tânărul Costel Constantin, îşi scriau şi ei atunci pagina de glorie cu roluri ca acestea şi încă altele dăruite de scenă într-un moment când teatrul îşi trăia în forţă epoca de împlinire. Arhiva de aur a Teatrului  TV s-a constituit tot atunci, spre norocul celor de azi care se pot bucura  de aceste minunate înfăptuiri artistice. Încet dar sigur seara de luni şi-a recâştigat în orarul televiziunii publice, prestigiul cultural. Şi publicul.” Doina Papp, Adevărul.ro