Autor: Iosif Naghiu
Adaptare: Sanda Manu
Regie: Sanda Manu
Gen: dramă
Durată: 93'

Lia este o jurnalistă care a venit în casa lui Marcu Onofrei, un fost ilegalist, pentru a-i lua un interviu. Acesta preferă să amâne momentul intervievării până când în vizită apare și George Oniga, tovarăsul său de suferință în ilegalitate. O poveste despre prietenie, care uneori este pusă înaintea familiei...

PETRICĂ GHEORGHIU - MARCU ONOFREI
OCTAVIAN COTESCU - GEORGE ONIGA
IRINA PETRESCU - LIA
DAN NUȚU - PETRE
ICA MATACHE - OANA ONOFREI
GABRIELA COJOCARU - MELANIA ONOFREI
OVIDIU SCHUMACHER - VECINUL
GEORGE ANDREESCU - ȘOFERUL

decor: arh: Virgil Luscov; director de imagine: Beatrice Drugă; regia de montaj: Bergi Diradurian;  redactor: Ioana Prodan

sunet: Teodor Oproiu; ilustrația muzicală: ing. Lucian Ionescu; asistent regie: Nicolae Crișu; imaginea: Mircea Filimon, Constantin Trandafir, Constantin Nichifor, Constantin Eane

„...de aici la finalul „pâinii cu unt” şi la trezirea bruscă în plină şi bogată semnificaţie şi, totalizând, de la aceste imagini ale spectacolului, până la Cehov, nu ştiu dacă e mai mult decât un pas. Nu ştiu dacă aşa, cehovian, se şi pretinde tratată drama lui losif Naghiu. Dar e bine. Şi e frumos. Şi, orice s-ar zice, e o formulă de înţelegere a piesei memorabil servită de interpreţi. Petre Cheorghiu a ştiut să domine prin cele mai slabe arme ale atacului scenic: prin lipsă de ostentaţie, prin refuzul sofisticării, prin atitudini retractile, prin gesturi mărunte şi fără tâlcuri ascunse, prin arborarea unui surâs de total dezarmată cumsecădenie, prin bun simţ — şi a construit în Marcu Onofrei, portretul omului cuceritor prin omenie. Octavian Cotescu în rolul „mult aşteptatului" Oniga (rol nevoit a-şi mărturisi drama fără a se „demasca"), a crescut pe măsura acţiunii într-o riscantă dar rafinat dusă la capăt pendulare, între (ceea ce o estetică de cândva numea pozitiv şi negativ, modulându-se şi modelându-şi cu toate acestea, cu supleţea uşor onctuoasă a bineştiutei lui arte, caracterul unitar, cu toate acestea, al personajului său. Ica Matache, cu binevenită reţinere nu şi lipsă de forţă expresivă în această reţinere, a trecut să pună ordine şi calm prin scenă, atunci când aceasta se învolbura, continuând pe Oana Onofrei cu înţelegere caldă şi părtaşă şi ponderând experienţa de viaţă şi drama bărbatului ei, Marcu. Prea puţin obiect (şi mai puţin, subiect) al dramei, rolul de aspirantă la alt aer, mai promiţător, al tinerei violoniste Melania, i-a dat ocazia Violetei Andrei doar să schiţeze un portret, dacă nu deplin, în orice caz edificator prin seva ingenuităţii în care l-a filtrat. Rol de „out-sider", un soi do resort al „expunerii de motive", în piesă, ziarista Lia receptează prin Irina Petrescu — cu falsă candoare, cu înţelegere curioasă, (atât cât stă bine profesiunii), bună creştere şi mirare calculată — datele problematice ale dramei şi facilitează în suculenta scenă a scurt circuitului, intrarea propriu zisă în scenă a „tinerei generaţii", încarnată de Petre. Dispariţia ei din scenă, nu numai din câmpul dramei ca atare, e regretabilă (vinovăţia o poartă losif Naghiu); ea e însă compensată din plin, aş zice triumfător, de Dan Nuţu în rolul lui Petre. Dan Nuţu este, într-o considerare concluzivă, „omul spectacolului". El prelungeşte oarecum ... rolul de observator şi pe alocuri de rezoneur cu care este investită ziarista, pentru a pătrunde apoi, “furios" în inima dramei şi a scoate la suprafaţă elementele dure şi dureroase ale „aşteptării" lui Marcu, ale sosirii şi prezenţei lui Oniga, ale prieteniei ce nu se poate stinge într-o singură seară.” Florin Tornea, Teatrul nr 9, 1974.