Autor:
Iosif Naghiu
Adaptare:
Silviu Jicman
Regie:
Silviu Jicman
Gen: dramă
Durată: 90’
Galerie foto
Celula poetului dispărut, este deopotrivă o tragedie, în măsura în care oglindeşte cruda realitate, şi o farsă, în măsura în care realitatea frizează ridicolul. Consecvent discursului poetic de tip ionescian Iosif Naghiu se prevalează de resursele umorului negru, inserându-l în textura cvasi modernă a motivului lumii pe dos care seamănă până la identificare cu cea pe faţă.
Victima de ieri - poetul în detenţie - a devenit eroul disidenţei, anihilat de sintagmele noului limbaj de lemn şi practicile tranziției, care dinamitează întreaga societate. Călăul, metamorfozat în gardă la închisoare, sustine bişniţarii cu dare de mână şi businessmenii în refacere. În discursul său regizorul Silviu Jicman a inserat secvenţe documentare, din realitatea anilor 90, și cadre exterioare atent decupate. Mircea Diaconu excelează prin personajul intelectualului marginalizat. În întregul univers concentraţionar sunt aduşi să evolueze numerosi pioni ai societăţii cinic reconsolidate.
MIRCEA DIACONU - DANIEL PANĂ, POETUL DISIDENT (FOST DEȚINUT)
VALENTIN TEODOSIU - GARDIANUL VASILE
MIRCEA RUSU - GHIȚĂ (PRIETEN AL POETULUI DISIDENT)
ILINCA GOIA - ALINA, STUDENTĂ LA LIMBI STRĂINE
ION HAIDUC - DEȚINUT (FOST OM DE AFACERI)
CONSTANTIN COTIMANIS - DEȚINUT (FOST OM DE AFACERI)
DANIEL TOMESCU - COMANDANTUL ÎNCHISORII
CĂLIN RUXANDU -
LIVIU ANDREI POJONI -
imaginea și camera: Nicolae Niță; costumele: Eva Szantai; decorurile: Virgil Popa; montajul: Daniel Niță, Constantin Marciuc
directorul filmului: Viorel Suciu; tâmplărie: Lucian Georgescu; tapițerie: Gheorghe Ponoavă; recuzită: Petru Călin; mașinist: Bogdan Zoană; travelling: Gheorghe Roșculeț; pictură: Dan Zaica, Vasile Pană, Alexandru Popescu; costumieră: Liliana Cristian; machiaj: Beatrice Văduva; asistent imagine: Liviu Andrei Pojoni; sunet: Cristian Pavel, Dan Marinescu; procesare sunet: Dan Banu, Florin Tăbăcaru; editori imagine: Eduard Gheorghiu, Simona Galbură, Oana Crengăniș, Dragoș Smărăndescu; asistent de regie: Roxana Istrate; redactor: Michaela Macovei; ilustrația muzicală: Lidia Danciu
piesă premiată la Concursul de dramaturgie Camil Petrescu organizat de Ministerul Culturii 1994
nominalizat la Premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru TV, anul 1995, Gala premiilor UNITER
„Criza de creație a scriitorului Daniel Pană este criza literaturii române de după 1989. Personajul simbolic al lui Iosif Naghiu asistă totodată la schismele sociale și le trăiește în propria familie, nimeni nu are pentru ce să-l susțină, e părăsit de soție, a rămas singur. El vizitează celula în care fusese închis pentru pamfletele lui explozive de dinainte cu intentția de a se regăsi pe sine, de a se refortifica moral: „Și dacă îți spun că am venit să mă caut pemine însumi, să regăsesc singurul mod de a fi sincer, ca și atunci, cu cei dimprejur, cu lumea în care trăiesc, am trăit, ai să mă crezi?”” Sebastian Vlad Popa, Teatrul azi 1995
