Autor: Arnold Wesker
Regie: Eugen Todoran
Gen: dramă
Durată: 91'

Doi tineri aflați în căutarea unui imobil profită de ocazie pentru a discuta despre ruptura dintre ei, despre sentimentele pierdute.

DIANA GHEORGHIAN - BEATRICE
MIHAI CAFRIȚA - ADAM

decoruri: Vasile Rotaru; costume: Dumitru Georgescu; director de imagine: Cristian Nicolau; regia de montaj: Marga Niță; redactor: Alexandra Orban; muzica: Alexandru Andrieș

șef de producție: Gabriela Scârneci; asiastența tehnică CAR 7: ing. Dan Laurescu, Nicolae Caraiani, Sorin Popovici, Ion Dimitriu, Constantin Dumitrescu; asistența tehnică platou: Gheorghe Leca, Radu Trandafir, Cristian Balaci, Roberto Vasilescu, Constantin Popescu, Ion Constantinescu, Ilie Logofătu, Daniel Costache; lumini: Stelică Mirică, Liviu Căciulescu, Dan Rădoi, Doru Dinulescu, Alexandru Costache; titraj electronic: ing. Bobârnac Dorin; montaj electronic: Vasile Pintilie, Anda Poenaru; sunet: Vasile Moraru, Ion Munteanu, Traian Mărmureanu; ilustrația muzicală: Lidia Danciu; PPS: Emil Marinescu; regia de studio: Dan Georgescu, Mihnea Dăneț; imaginea: Cristi Stoian, Constantin Tufeanu, Constantin Trandafir, Mihai Ratcu, Andrei Mîinescu

„Diana Gheorghian conferă strălucire trăirilor de fiece scenă, într-o tensionată încordare străfulgerată de amintirea decepţiei, de visul împlinirii. Tristeţea şi bucuria i se citesc în ochi, disperarea şi tentaţia se comunică prin gesturi cînd crispate, cînd exaltate. Chipul, dar şi trupul îi sînt oglindă a sufletului. Întrupare acum a unuia dintre eroii supranumiţi cîndva „angel”, Mihai Cafriţa debutează conform partiturii printr-o combustie intensă a emoţiei ce se doreşte revitalizată - efortul de a trezi interesul la viaţă al partenerei impresionează pe măsură chiar ce elanul diminuează, eşuînd, în cele din urmă, într-un abandon: Poate pripit, poate imperios necesar, poate iluzoriu.” Irina Coroiu, Teatrul azi, nr 5, 1990.