Autor: Matei Vișniec
Regie: Claudiu Goga
Gen: comedie
Durată: 82'

„Angajam clovn batrân". Acest anunţ îi face pe trei foşti prieteni să se regăsească în anticamera unui teatru. Dupa bucuria primelor momente urmează… competiţia. Un singur clovn va fi ales de necunoscuţii care au organizat audiţia. În aşteptarea lor, Nicollo, Filippo si Peppino devin trei gladiatori tragici ai epocii noastre moderne care se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru un ultim gest de recunoaştere a valorii lor.

COSTACHE BABII - FILIPPO
MIRCEA ANDREESCU - NICOLLO
VIRGINIA ITTA MARCU - PEPPINO

scenografia: Ramona Ingrid Macarie; muzica: George Marcu; scenografia TV: Ion Olaru; director de imagine: Cristian Stoian; regia de montaj: Judith Georgescu; redactor: Doina Teodoru

machiaj: Mariana Chiriţescu; coafura: Gabriela Dima; montaj: Sebastian Chelu; regia tehnică: Adriana Varlam; asistenţa tehnică: Felicia Doboş; sunet: Dan Traian Banu, Bogdan Fusu, Ovidiu Grădinar; procesare sunet şi mixaj: Florin Tăbăcaru; cameramani: Dumitru Croitoru, Florin Dragomirescu, Dragoş Ionescu; asistent cameră: Leonardo Vasilescu; operator MHH: George Leca; asistent MHH: Cristian Nicolae; steadycam: Constantin Ticu; asistent steadycam: Gelu Costache; lumini: Victor Chivu, Nicolae Negoescu, Adrian Cosma, Teodor Cimbru, Valentin Ciolan, Liviu Căciulescu, Marius Loca, Daniel Axinte; VTR: Denis Cuţăr; recuziteri: Marian Petcu, Alexandru Mureşan; tapiţeri: Romulus Constantin, Radu Izvoreanu; costumiere: Kati Neacsu, Liliana Vlăduţ, Elena Tănăsescu; regia de platou: Cristina Cantilli; organizator producţie: Traian Andriescu

Premiul UNITER, 1991 pentru cea mai bună piesă românească a anului.

„Deşi persoane trecute de vreo două tinereţi biologice, cei trei artişti fac minuni în spectacol, cu o energie şi o dezinvoltură a manevrării expresive a propriilor corpuri, pe care o pot invidia şi unii mult mai tineri după buletin. Întâlnirea lor este una exemplară, ei nu se luptă unul cu altul cum fac alţii, mai ales pe scenele din Capitală. Lupta lor, disperată, e doar cea din povestea spusă de Vişniec. Aproape că simţi mulţumirea celuilalt pentru reuşitele celui din faţa sa. Doza de funambulesc pe care o cere subiectul, povestea, nu duce spectacolul dincolo de ceea ce este: o dramă omenească, ale cărei accente tragice sunt compensate de momente de comedie. Aş zice „ca-n viaţă", dacă n-ar fi prea puţin spus.” Nicolae Prelipceanu, Revista „Teatrul Azi”, nr. 4-5, 2004