Autor: John Pielmier
Traducere: Anca Florescu, Costin Manoliu
Regie: Marius Oltean; regia tv: Mircea Plângău
Gen: dramă
Durată: 103'

În chilia unei mănăstiri de maici este descoperit un prunc strangulat în cordonul său ombilical. Sora Agnes, tânăra care l-a zămislit, pare vinovată de oribila crimă. Psihiatra Livingston este trimisă să investigheze starea mintală a prezumtivei asasine, misiune îngreunată de ostilitatea stareței și de candoarea vinovatei.

CARMEN TĂNASE - DOCTORIȚA MARTHA LIVINGSTONE
VIRGINIA ROGIN - STAREȚA
ELVIRA DEATCU - AGNES

scenografia: Constantin Ciubotariu; scenografie tv: Geta Nistor; director de imagine: Laurențiu Popescu; regia de montaj: Gini Ignat; muzica Iosif Herțea; redactor: Daniela Ciolan

echipa tehnică CAR 7: regia tehnică: Radu Dumitru; asistența tehnică: Sorin Torică, Nicolae Vlăduț; sunet: Traian Mărmureanu, Bogdan Hatingher; asistenți cameră: Radu Voicu, George Popescu, Nicolae Taifas, Nicolae Rădulescu; lumini: Nicolae Bughiu, Cosmin Marin, Cristian Șerban, Dumitru Dragomir, Joia Stănia; mașiniști: Valeriu Dumitrescu, Naie Daniel; producția Traian Andriescu; cameramani: Adrian Dănăilă, Horațiu Dumitru, Dumitru Croitoru, Gabriel Oprea; asisteți steadycam: Gelu Costache, Constantin Ticu; regia de platou: Gabriel Șerban; postprocesare sunet: Victor Guzun; montaj: Sebastian Chelu, Mioara Maftei

„Rămâne la latitudinea fiecăruia ce anume va afla, după capacitatea fiecăruia de a crede sau nu în miracole. Oricum, Agnes, aleasa lui Dumnezeu este un spectacol care nu se uită ușor și, mai ales, îți oferă o bună temă de meditație.” Gabriela Hurezean, Național, 9 februarie 2005

„Totul e simplu și elegant, degajă liniștea unei mănăstiri ce va fi tulburată de intrusa venită să desfășoare o investigație psihologică. Muzica aleasă a lui Iosif Herțea sprijină crearea atmosferei solicitate de text și regie. … Rolul cel mai greu, cel al psihologului, care își are povestea sa dramatică, îi revine actriței. Aridă, austeră la început, Martha Livingstone e caracterizată cu mult rafinament de Carmen Tănase, în raport cu invocarea întâmplărilor din trecut ce i-au schimbat viața. Melodramaticul său destin e sugerat nuanțat și invocat subtil prin fiecare atitudine de reținere sau revoltă. Carmen Tănase realizează o creație surprinzătoare într-un rol aflat pe muchia de cuțit a posibilităților de exagerare a situațiilor melodramatice. La rândul său, Virginia Rogin impresionează prin modul remarcabil în care jonglează cu dezvăluirea celor două fețe pe care le are stareța sa. Este când copleșită de credință și smerită, când oficială, rece, dominatoare, severă, ca să-și acopere înfrângerile sentimentale.” Ileana Lucaciu, România Liberă, Timpul liber, 20 - 26 ianuarie 2005