Autor: Iosif Naghiu
Adaptare: Iosif Naghiu, Silviu Jicman
Regie: Silviu Jicman
Gen: tragicomedie
Durată: 92'

O radiografie despre cum, după Revoluția din 1989 se recrează noua clasă conducătoare, redusă la întâmplările dintr-un salon al unui spital psihiatric.

VICTOR REBENGIUC - DR. BURLACU
DOREL VIȘAN - DR. PĂUN
CONSTANTIN COTIMANIS - SUCIU
ANA IOANA MACARIA - DR. DESEARĂ
VLAD ZAMFIRESCU - PIȚU
DAN BĂDĂRĂU - DL. LĂUTARU
ADINA CARTIANU - EDVOCHIA
DORU ANA - SANDU, MECANICUL ȘEF
LUCIA MAIER - ASISTENTA ȘEFĂ
PATRIC PETRE MARIN - BRANCARDIERUL
MARIA TESLARU - FEMEIA ÎN ROZ
VICTOR GAFIUC - TATĂL LUI PIȚU
ANCA ALVIRESCU - MAMA LUI PIȚU

decor: Virgil Popa; costume: Gabi Cernescu; director de imagine: Cătălin Gabor; regia de montaj: Constantin Marciuc; redactor: Doina Teodoru; directorul filmului: Eugen Martin

șef de producție: Luminița Mladen; regizor secund: Dana Stroescu; machiaj: Silviu Nițu; sunet: Nicolae Băltărețu, Dorin Stănculescu; ilustrația muzicală: Lidia Danciu; mașiniști: Ilie Logoătu, Eduard Bobirică; costumieră: Mariana Vâlcu; lumini: Alexandru Chivu, Adrian Nicolae, Laurențiu Mihalache, Constantin Ticu, Nicolae Marin; asistent imagine: Petre Sorescu; postprocesare sunet: Ion Holtea

Premiul pentru Cea mai bună piesă românească a anului 1993, Gala UNITER
Nominalizat la Premiul pentru cel mai bun spectacol de teatru TV, anul 1997, Gala UNITER

„Adecvându-se manierei persiflante în care este concepută această farsă tragică despre procustianul pat de spital al tranziţiei -ce se adevereşte a fi "nesfârşită", teleplay-ul se sprijină pe elocvenţa gestului banal şi pe semnificaţia detaliului insignifiant, împletite într-o satiră vizual-auditivă, inteligent susţinută şi prin imagine, şi prin muzică, şi prin interpretarea actorilor. Cătălin Gabor a elaborat o dinamică deosebită a mişcărilor de aparat, creând impresia că însăşi camera de filmat iscodeşte, îşi caută subiect(ul)ele intrând în rezonanţă cu coloana sonoră asigurată de Lidia Danciu, Nicolae Băltăreţu, Ion Holtea şi alcătuită din zgomote şi acorduri muzicale neliniştitoare.” - Irina Coroiu, Teatrul azi, nr 3, 1997