Piesa lui Ionesco este o metaforă alegorică a trecerii omului către moarte, în care sunt expuse frica, revolta, spaima, groaza pe alocuri, trăiri ale omului simplu în fața morții, o oglindă a preocupărilor autorului despre acest subiect.
Celula poetului dispărut, este deopotrivă o tragedie, în măsura în care oglindeşte cruda realitate, şi o farsă, în măsura în care realitatea frizează ridicolul. Consecvent discursului poetic de tip ionescian Iosif Naghiu se prevalează de...
