TVR Cultural îi invită pe telespectatori, în 8 și 12 februarie, la două piese de teatru care îi vor pune pe gânduri: „Cei ce nu uită” și „Insula”.
Miercuri, 8 februarie, de la ora 22.00, TVR Cultural a difuzat „Cei ce nu uită”, un spectacol de Gavriil Pinte, realizat de Casa de Producție TVR, în parteneriat cu Teatrul „Regina Maria” din Oradea.
„Am avut, în România, cea mai lungă rezistență armată anticomunistă din întreg lagărul țărilor din Est. S-ar cuveni să știm și să fim mândri de cei care s-au opus unui sistem politic inuman, așa cum s-ar cuveni să ne întristeze faptul că, în același timp, o mare parte din populația țării noastre a acceptat sistemul de tristă amintire cu o jalnică și duplicitară docilitate.
Oficial, comunismul a fost condamnat în România, dar numai oficial - concret nu a fost mai nimeni, dintre cei vinovați, judecat. Dacă ar fi fost judecați criminalii, astăzi, noi am fi un popor mai justițiabil, legile s-ar aplica mai firesc, vinovații zilelor noastre și-ar primi sentințele și le-ar executa (până la capăt), vinovații ar fi considerați vinovați, nu i-am victimiza public și nu i-am transforma, tam-nisam, în eroi naționali.
Sursă imagine: Arhiva TVR
Spectacolul nostru pleacă de la poezia compusă în închisorile comuniste în perioada 1948-64 și (pseudo)poezia proletcultistă din acea perioadă, cea mai cumplită bifurcație a literaturii române. Scenariul include și fragmente de interviuri, fragmente de jurnal, din memorialistica detenției, declarații ale unora din cei ce-au pătimit în închisori, precum și documente ale Securității”, a explicat Gavriil Pinte demersul său artistic.
Regizorul a mai arătat că „nu e teatru documentar, nici teatru politic. Teatrul n-a rezolvat niciodată nici o problemă politică sau socială. Teatrul poate să creeze, eventual, analogii în zona spirituală. Sau nu. Nu avem naivitatea să credem că în urma acestui spectacol vreun fost torționar, vreo lichea securistă, vreun nemernic – va cere să fie judecat, condamnat. Teatrul, arta în general, îi îndreaptă numai pe cei... drepți – vorba lui Ionesco.
Sursă imagine: Arhiva TVR
Este esențial pentru om felul în care uită. Uităm premeditat, eludăm și măsluim adevărul... Sau nu?! „ Nesfârșit de mulți români - se spune în spectacol - mărturisesc zilnic că România este ultima țară din lume; multora le dă această afirmație o satisfacție rece și indiferentă, dar nu se poate ca pe unii să nu-i doară.” Cercetarea trecutului face parte din viitor, face ca viitorul să fie într-un fel sau altul. Dacă am fi avut parte de un proces real, concret al vinovaților regimului comunist, am avea astăzi alt fel de lideri și altfel am visa, visele noastre ar avea alte culori. Și nu-i vorba de nici o metaforă aici, ci de visele noastre fizilogice, cele din timpul somnului. Am visa alfel și altceva.
Din păcate, lucrurile necurate au o putere uluitoare de a persista. Oare de ce Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei nu a reuşit, în ianuarie 2006, să determine condamnarea oficială a crimelor comunismului? În sala pe jumătate goală a Palatului Europei, nu s-a putut vota recomandarea oficială ca ideologia care a ucis milioane de oameni şi executanţii ei să fie trimişi în instanţe, aşa cum s-a întâmplat în procesul de la Nuremberg. Nu legea, recomandarea ... Nici măcar recomandarea. Jumătate din aleșii Europei n-au avut puterea să se împotrivească ideologiei criminale, dar n-au avut nici decența să-și recunoască neputința sau rea-credința sau rea-voința. Pur și simplu s-au fofilat ca dracul de tămâie. Memoria, mână în mână cu imaginarul, configurează, de fapt, cotidianul, vremelnicia și eternitatea noastră cea de toate zilele... și de toate nopțile”.
Sursă imagine: Arhiva TVR
În distribuție: Andreea Gabor, Alina Leonte, Mirela Lupu, Anca Sigmirean, Angela Tanko, Anda Tămășanu, Dania Ținca, Denisa Vlad, Ion Abrudan, Șerban Borda, Ciprian Ciuciu, Tiberiu Covaci, Andrei Fazecaș, Andrei Gliga, Sorin Ionescu, Igor Lungu, Sebastian Lupu, Eugen Neag, Ion Ruscuț, Alexandru Rusu, Emil Sauciuc, Alin Stanciu, Radu Tudor, Răzvan Vicoveanu.
Orchestra: Petru Popa, Dumitru Negrean, Sorin Costache, Gheorghe Căbuța, Nicu Moldovan, Eduard Albina
Regia artistică și ilustrația muzicală: Gavriil Pinte
Scenografia: Roxana Ionescu
Echipa TV: realizator Iulian Foișor, producător Silviu Jicman, producător coordonator Demeter András István, producător delegat Dana Andriescu, director de imagine Rudolf Szilágyi, cameramani: George Fustanela, Remus Tigoianu, montaj: Robert Kallós, Emil Bedreag, Abdrei Sălăjan, regizor muzical Mihaela Cconstantinescu, sunet: Marius Stanciu, Neculai Tofan, postprocesare sunet Victor Epure, asistenți imagine: Puiu Gorescu, Dragoș Tănase, producția: Traian Andriescu, Marius Flonta.
Duminică, TVR Cultural a difuzat piesa de teatru „Insula”, de Mihail Sebastian. Adaptarea pentru TV este semnată de Dinu Cernescu și Marga Niță.
În distribuție: Irina Movilă- Nadia D., Cristi Iacob - Bobby II, Vladimir Găitan - Manuel B. Manuel, Teodor Danetti - directorul, Cesonia Postelnicu - dactilografa, Dorina Lazăr - proprietăreasa, Vlad Ivanov - un lucrător tânăr, Nicolae Urs - polițistul.
Echipa: director de productie – Eugen Martin, scenografie - Gheorghe Constantin, director imagine - Mircea Gheorghiu, ilustrația muzicală - Lidia Danciu, costume - Elena Timonu, regia de montaj - Marga Niță, redactor - Ioana Prodan, regia artistică - Dinu Cernescu.
Trei europeni rămân blocați în America de Sud, din cauza unui război civil. Între aceștia se leagă o prietenie neașteptată care îi face să se autodescopere și să se schimbe datorită situațiilor cărora trebuie să le facă față împreună. Ajunşi într-o situaţie limită, fără hrană, fără bani pentru chirie, fără posibilitatea de a munci, cei trei sunt priviţi cu suspiciune. Se crede că toate lucrurile pe care le-au vândut au fost furate sau că nu sunt cei ce pretind a fi în actele pe care le posedă.
În această dramă, fiecare dintre ei vine să împlinească, prin existenţa sa, un gând al lui Mihail Sebastian: ce greu e să comunici cu oamenii, când circulă tot felul de imagini şi de idei despre tine însuţi. Nu ştii de unde vin, cum au luat naştere, pe ce se sprijină. Nici măcar nu le cunoşti şi, între timp, viaţa ta adevărată e ca o insulă.
Textul piesei a rămas neterminat, Sebastian a scris doar primele două acte, cel de-al treilea fiind completat de prietenul său, Mircea Ștefănescu.
Cristi Iacob și Irina Movilă, în „Insula”. Sursă imagine: Arhiva TVR