Autor: Andras Suto
Traducere: T.Z. Paskui
Regie: Gyorgy Harag
Gen: drama
Durată: 155'

Servet (Michael Servetus) şi Calvin se întâlniseră în tinereţe la Paris. Deşi Calvin era unul dintre liderii Reformei, el a sfârşit prin a-l da pe Servet în mâinile Inchiziţiei Catolice. Servet a reuşit cu greu să fugă din Franţa. Dar a fost recunoscut şi trimis în închisoare la Geneva, oraş de frontieră în care Calvin făcea legea. Calvin l-a supus pe Servet unui tratament crud în închisoare. Cu toate acestea, la tribunal, în timpul discuţiilor cu Calvin, Servet s-a arătat dispus să-şi schimbe concepţiile dacă împotrivitorul său îi aducea argumente biblice convingătoare. Servet a fost ars pe rug.

LORAND LOHINSZKY - CALVIN
SANDOR HEJJA - SERVET
ENDRE SENKALSZKY - FAREL
GYULA PETERFFY - TIPOGRAFUL
JANOS PASZTOR - PERRIN
MARIA BISZTRAI - IDELETTE
EVA KATONA - VERONIKA
GYORGY BARKO - DE LA FONTAINE
ZOLTAN VADASZ - MARELE INCHIZITOR

decor: Toth Laszlo; muzica: Selmeczi Gyorgy

„Marile momente de interes intelectual şi teatral, scînteierîle de lumină artistică, ale piesei, au fost însă relevate în spectacolul lui Gyorgy Harag , la cota înaltă a profesionalismului pe care îl implică fiecare montare a sa. Lucid și sobru, riguros artist al simplităţii şi al demonstraţiei , Harag a găsit și de data aceasta nota dominantă şi specifică textului . Fără nicio tentativă de actualizare şi falsă contemporaneizare, el a încadrat drama lui Miguel Şervet în dimensiunile simbolice ale dezbaterii de idei , pe datele ei esenţiale de timp şi de spaţiu, istoric şi cultural. Ideea de modernitate a fost subliniată de decorul convenţional al lui Toth Laszlo, stilizat cu rafinament şi discernămînt. Expresiv e, in compunerea spectacolului, gândul fundamental al autorului: condiţia tragică a omului in sufocanta atmosferă a obscurantismului religios. Sumbre şi reci, ca de gheaţă, imaginile spectacolului despovărate de orice amănunt de prisos, de culoare pitorească , impun cu tulburător laconism şi concentrare emoţionantă climatul de teroare şi spaimă în care eroul piesei e silit să se renege, bîntuit de îndoieli.” Valeria Ducea teatru, nr 5 1976