Autor: Andre Roussin
Traducere: Ileana Scipione
Regie: Mihai Manolescu; regia TV: Silviu Jicman
Gen: comedie
Durată: 107'

Povestea unei familii rusești aparent banale, care duce o viață liniștită în Franța; totul devine interesant în momentul când, la aniversarea revoluției rusești din 17 octombrie Sonia primește o scrisoare de la o veche cunoștință de care era foarte îndrăgostită în tinerețe.

O piesă scrisă de Roussin special pentru Elvira Popescu în 1966.

CARMEN STĂNESCU - SONIA
DAMIAN CRÂȘMARU - ERNEST
AIMEE IACOBESCU - CATHERINE
ALEXANDRU BINDEA - KOSTIA
IULIANA MOISE - ISABELLE
DRAGOȘ IONESCU - ALEXANDRE

decor: Vasile Rotaru; costme: Eugenia Botănescu; muzica: Dorina Crișan Rusu; redactor: Michaela Macovei; director de imagine: Beatrice Drugă; regia de montaj: Emilia Andreescu

șef de producție: Eugen Martin, Sorin Cristea; asistent regie: Pompiliu Rădulescu; regia tehnică: ing. Anca Chirică; asistența tehnică: Octavian Floroiu; maestru de sunet: Ion Ghițulescu; asistent sunet: Nicolae Tăbăcaru; postprocesare sunet: Florin Tăbăcaru; lumini: Mihaela Sârbu, Dan Rădoi, Gheorghe Leoveanu; mașiniști: Vasile Cușbă, Romeo Moldoveanu, Radu Mihail Dumitru, tapițerie: Dumitru Ponoavă, Gheorghe Grigore; asistenți imagine: Viorel Gabriel, Romeo Tofin, Marin Vasluianu, Radu Trandafir; regia de studio: Dana Stroescu; editori imagine: Rodica Rădulescu, Emil Bedreag, Dragoș Smărăndescu, Virginia Stanca; ilustrația muzicală: Dorina Crișan Rusu, Lidia Danciu; cameramani: Mircea Filimon, Aurel Andrei, Lucian Banu, Mircea Georgescu

„Cred mai degrabă că textul, ilustrând agreabil, dar fără strălucire deosebită, specia teatrului de bulevard, va avea şanse de supravieţuire în măsura în care va găsi în continuare personalitatea feminină capabilă să întrupeze rolul principal cu o forţă egală aceleia a creatoarei lui. În acest sens, s-ar părea că spectacolul Naţionalului bucureştean a făcut mult (ca să nu zic “totul") pentru prelungirea carierei scenice a piesei. Şi asta pentru că protagonista sa, Carmen Stănescu, este nu numai o prezenţă fermecătoare şi elegantă, ci şi o comediană subtilă, ştiind să „prindă” şi să transmită cu precizie savuroasă nuanţele unei partituri; chiar atunci când, ca aici, respectiva partitură nu oferă prea mult peste dominanta de trăsneală simpatică, asezonată cu accent străin. ... Montarea - altminteri, „curată” profesional se mai susţine doar prin jocul plăcut, de umor spumos, al lui Damian Crâşmaru (soţul) şi prin compoziţia mustoasă a lui Alexandru Bindea (vizibil prea tânăr, totuşi, pentru rolul „amantului” părăginit, Kostia).” Alice Georgescu, Teatrul Azi, nr 4, 5, 6, 1994.