Autor: Horia Lovinescu
Regie: Olimpia Arghir
Gen: dramă
Durată: 89'

Tatăl, un posibil Adam alungat din Rai, iși duce existența într-un nesfârșit deșert de cenușă, alături de fiul său, Abel și de Ana – cea care, mai târziu, va duce mai departe seminția Omului. Sosirea lui Cain va reuși să dea peste cap viața aparent liniștită și monotonă din vastul deșert de cenușă? Trimiterile biblice, reperele culturale, simbolurile, arhetipurile din care Horia Lovinescu a construit structura acestui text creează o lume ce nu se lasă uşor cucerită.

MIRCEA RUSU - CAIN
LUCIAN NUȚĂ - ABEL
LUCIAN IANCU - TATĂL
CRINA MUREȘAN - ANA

decoruri: Ion Olaru; costume: Elena Timonu; director de imagine: RADU STOENESCU; regia de montaj: Sebastian Chelu; redactori: Ioana Prodan, Doina Teodoru

șefi producție: Gig Androne, Sorin Cristea; muzica: Gabriel Bassarabescu; sunet: Cristian Pavel, Constantin Iana, Dan Chira; postprocesare sunet: Ion Holtea; asistent regie: Marius Paraschivescu; lumini: Emilian Șerbănescu, Constantin Vasiliu, Valeriu Mihăilescu, Gheorghe Dincă, Florin Dragomirescu, Nicolae George; machiaj: Oana Cristescu; costumieră: Elena cerchez; tapițer: Gheorghe Ponoavă; traveling: Marian Ispir, Gabriel Cantacuz; recuzita: Constantin Milcică, Mircea Neagu; mașiniști: Ilie Zbarcea, Daniel Costache; pirotehnician: Mihai Reti

„Atent îndrumată, Crina Mureşan impresionează prin inocenţa feței cu ochi albaştri ca cerul pe care se profilează chipurile eroilor. În respectul legilor nescrise ale teleplay-ului, se mizează insistent pe gros planuri, şi anume pe acelea în tandem. O inteligentă speculare vizuală a dualităţii reprezentate prin cei doi fraţi, Abel şi Cain. Lucian Nuţă, tânăr actor de film cu experienţă, propune o ipostază stranie a idealistului cast cu privirea absentă, dar cu sufletul cald. Pentru Cain, Mircea Rusu a adoptat alura (şi costumaţia!) de Rambo, care i-a dictat şi comportamentul feroce de cinic mercenar chiar în conflictele de familie pe care le rezolvă tranşant, fără sentimentalisme ori şovăieli, deşi gestul final îi trădează laşitatea, slăbiciunea.” Irina Coroiu, Teatrul Azi, nr 6 - 7, 1997