Autor: Luigi Pirandello
Traducere: Ion Frunzetti
Adaptare: Dominic Dembinski
Regie: Dominic Dembinski
Gen: dramă
Durată: 131'

Un tânăr actor, costumat precum regele Henric al IV-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman, are un accident de călărie și rămâne cu ideea fixă că el chiar este împăratul. Timp de mai mult timp prietenii lui îi întrețin această iluzie, dar, în urma unei întâlniri neașteptate, acesta are o revelație.

 

ADRIAN PINTEA - HENRIC AL IV-LEA
CAMELIA ZORLESCU - MARCHIZA MATILDE
CRISTIAN ȘOFRON - MARCHIZUL CARLO DI NOLLI
MIRCEA JIDA - BERTOLDO
ION PORȘILĂ - GIOVANNI
ION POPA - LANDOLFO
ION HAIDUC - SPÂNZURATUL
VIOREL COMĂNICI - BARONUL BELCREDI
VALERIU ARNĂUTU - ORDULFO
VASILE LUPU - ADRIANO

decor și costume: Mihai Mădescu, Dumitru Georgescu; director de imagine: Edwiga Adelman; regia de montaj: Marga Niță; redactor: Doina Teodoru

șef de producție: Viorel Suciu; regia tehnică: Petrică Pașca; asistența tehnică: ing. George Naum, Marius Rogojan, Tony Stoican; sunet: Ivan Alexandrescu, Dorin Mocanu, Gheorghe Niță; asistenți imagine: Dănuț Mareș, Gabriel Damian, Ștefan Turuică, Albin Alexandrescu, Silviu Stanciu; mașiniști: Adrian Alexandriu, Florian Neagu, Sorin Torică, Bogdan Zoană; tapițerie: Gheorghe Ponoavă; recuzita: Daniel Manole, Adrian Danilov; costumiere: Sivioara Adăscăliței, Venera Verenca; machiaj: Adriana Popescu, Tamara Cotoț; coafură: Mirela Prioteasa; lumini: Nae Mihăescu, Adrian Nicolae, Vasile Harasenciuc, Nicolae Bugiu, Sorin Vilău, Cornel Nedelcu; mișcarea scenică: Victor Vlase; postprocesare sunet: Emil Marinescu; ilustrația muzicală: ing. Lucian Ionescu, Geroge Marcu; asistent regie: Zoe Bălan; editori imagine: Florin Urlățeanu, Valentin Obertin; cameramani: Cristinel Neagu, Zomir Dimovici, Mircea Filimon, Dan Grigorescu

„Scînteietor, fascinant caleidoscop de forme, imagini, senzaţii, afirmaţii, negări, toate posibil de reunit doar sub ideea (titlu pirandellian, de altfel) "aşa e, dacă vi se pare". Există o perfectă ordine în această aparentă şi proclamată sfidare a ordinii, o admirabilă precizie în compunerea dramatică a ... descompunerilor urmărite, teoretizate de Pirandello; poate astfel se şi explică interesul mereu proaspăt pe care-I stîrneşte piesa, de aproape şapte decenii, unui public ce nu urmăreşte, desigur, materializarea "umorismului" sau a oricărei teorii în pagina de dramaturgie ci, pur şi simplu, un text de teatru.” Crtistina Dumitrescu, Teatrul azi, nr 1, 1990