Autor: Max Frisch
Traducere: Paul B. Marian și Suzi Hirsch
Adaptare: Andrei Măgălie
Regie: Andrei Măgălie
Gen: dramă
Durată: 135'

Teleplay-ul aduce în atenție o societate funcțională doar administrativ și în care s-a instaurat frica. Oamenii nu mai au curajul să ia atitudine în fața delictelor majore sau minore. Totul merge ca un ceas, doar că oamenii și-au pierdut personalitatea. Hackerii, la fel ca și incendiatorii, sunt noii lupi ai societății. Focul nu arde doar case ci, în primul rând, conștiințe, la fel ca un război.

GEORGE CONSTANTINESCU - DL. BIEDERMANN
VICTORIA COCIAȘ - BABETTE
ANDRAS DEMETER - EISENRING
CONSTANTIN FLORESCU - SCHMITZ
OANA MARCU - ANNA
MIHAI RĂDUCU - FILOZOFUL
SEVER ANDREI BÂRZAN, SEBASTIAN HAŢEGAN - POLIȚISTUL
GABRIELA VALENTIR - VĂDUVA K
CRISTIAN JICMAN- CORIFEUL
MEDA TOPÂRCEANU, AZALEEA NECULA, BOGDAN ACATRINEI, ROBERT CIUPITU - CORUL

scenografia: Bogdan Brolla, Daniel Raduță, Alexandra Lupeș; costume: Raluca Andreea Chelaru; director de imagine: Daniel Șerbănică; producător: Lucia Constantinescu; producător delegat: Diana Dumitru; producator coordonator: Demeter András

organizatori producţie: Elena Martonos, Marc Brănescu, Marius Flonta, Alex Adăscăliţei; tapiţerie: Dan Mihai, Marian Cojocaru; croitorie: Mihaela Pîslaru, Cornel Pîslaru; butaforie: Iulian Tilea, Mircea Stănescu, Sorin Panait, Alexandru Lecu; costumieră: Achimuţa Dinu; masinişti: Nicolae Crampf, Alexandru Iove, Tudor Ion Ştefan, Marian Văduva, Ion Turtuba, Cristian Dinu, Nelu Bălan, Alexandru Gavrilă, Sorin Dinu; recuzită: Marinică Cerchez; lumini: Mircea Gheorghiu, Dragoş Gheorghiu, Doru Raiciu, Aurel Ghinea, Marius Bogiu, Bogdan Penciu, Florin Popa, Florin Duceag, Mircea Zamfirescu, Sorin Chiriţă; teleficare: Mihai Stancu, George Oancea, Lucian Vulpe, Cătălin Aghergheloaiei; asistenti imagine: Grigoruţ Stoica, Adrian Maranca, Dănuţ Clopot; sunet: Valentin Bartolomeu, Radu Paraschivescu, Liviu Trânc; asistenţi steadycam: Gelu Costache, Liviu Pop; asistent M.H.H.: Marian Petcu; operatori steadycam: Laurenţiu Bengescu, Gabriel Damian; operator M.H.H.: Doru Preoteasa; regia de platou: Gabriel Şerban; focus pooler: Catalin Kisslinger, Lorand Marton; pictura: Dan Zaica, Marian Crețu; machiaj: Cristina Alexandru; coafura: Ioana Stănciulescu

Nominalizat la secțiunea „Cel mai bun spectacol de teatru TV/teleplay”, Premiile UNITER 2021

„Foarte curajos demersul artistic al lui Andrei Măgălie, regizorul teleplayului GOTTLIEB – adaptare după Biedermann şi Incendiatorii de Max Frisch. Filmat aproape în totalitate alb-negru, cu accente de culoare în scenele din Purgatoriu, spectacolul câștigă în dinamică prin schimbarea decorului; filmarea s-a făcut în marea majoritate într-o casă veche (recognoscibilă pentru unii cunoscători ai arhitecturii datorită unor elemente decorative specifice), atât în camerele spațioase, cât și în podul acesteia, loc care devine excelent pretext pentru conflictul intergenerațional (laptopul și alte elemente foarte moderne contrastează stilistic cu bârnele podului și elemente scenografice foarte vechi, dar și cu costumele personajelor). Scenele din finalul spectacolului, cele din Purgatoriu sunt filmate într-un platou al televiziunii, astfel încât și scenografia s-a schimbat total din punctul de vedere al concepției; jocuri de lumini foarte elaborate, proiecții video și foarte puține elemente de decor. Un joc al senografiilor foarte bine susținut și de jocul actorilor, care s-au adaptat/integrat foarte bine în fiecare nou cadru de joc.” Nona Ropotan, bookhub.ro 30 ianuarie 2021

„Actorul George Constantinescu, foarte bine ales pentru rolul lui Gottlieb, are nu doar datele inițiale potrivite personajului, de la înfățișare la atitudine, dar și capacitatea să dezvolte o evoluție în care să fie cuprins, în fond, mesajul piesei. La început om obișnuit conversând banal cu primul incendiator tratat omenește ca un nevoiaș (cum se și recomandă foarte naturală prezența lui Constantin Florescu în rol), din ce în ce mai uluit apoi, când își descoperă podul transformat în cartier general al incendiatorilor, prăbușit spre final în alcoolism și vise elucubrante despre iad. Deși sunt și unele discontinuități în exprimarea acestor stări datorate probabil lipsei de succesiune a filmărilor, actorul trece cu succes examenul interpretării acestui rol tragicomic, dând credibilitate victimei, fără a o absolvi de ridicol. Alături de el, în rolul soției – Babette – apare Victoria Cociaș, o experimentată a scenei și filmului românesc, pentru care are aptitudini speciale dovedite din plin și aici. Deși mult mai coaptă decât partenerul, actrița își găsește tocmai în asta atuul, jucând inteligent și expresiv superioritatea, detașarea, dar și duplicitatea, urmate de cedările impuse de situație și, mai ales, stupefacția în partea a doua a spectacolului, când acțiunea se mută în cer, dând piesei tentă sarcastică și fabulei un onirism caricatural.” Doina Papp, revista22.ro 2 februarie 2021